As fi putut numi acest articol simplu “Strategii cu optiuni”. Dar nu e cazul. Acest articol nu va fi o prezentare a strategiilor cu optiuni, cum ar fi fost normal, dupa prezentarea coeficientilor. Ci, mai degraba, vom sublinia procesul de gandire si proiectare a strategiilor cu optiuni, cu accent pe cateva elemente care vor fi caramizile generatiilor urmatoare de experti.

Sunt doua clase majore de strategii cu optiuni, derivate din cele de baza:
- prima categorie, cele care se bazeaza pe miscari ale activului suport, si care au drept risc actiunile in sens contrar, ca si deprecierea;
- a doua categorie, cele care se bazeaza pe pastrarea primei si se folosesc de depreciere, care au drept risc miscari ale activului suport in sens contrar, ca si forta acestor miscari.

Apoi sunt strategii mai avansate derivate din gamma trading:
- prima categorie, care se bazeaza pe piete ranging;
- a doua categorie, care se bazeaza pe piete in trend;

Si in final, strategii bazate pur si simplu pe volatilitatea implicita, volatilitati relativ inalte/relativ coborate. Dar acesta este un alt joc; e o sabie cu doua taisuri, afectand toate strategiile in ambele sensuri.

Se pare ca miscarile activului suport in directia gresita sunt un risc comun atat al strategiilor derivate din cele de baza, cat si al strategiilor din tradingul activului suport. Asta se intampla pentru ca aceste strategii, desi sunt multe, sunt ele insele directionale.

Totusi, ceea ce trebuie sa fie clar in minte, de la inceput, este cat suntem pregatiti sa pierdem?. Daca un trader ar avea in vedere toata perioada pana la expirare, ar vedea prima ca pierdere maxima/castig maxim.

Totusi, daca tranzactiile vor fi tinute numai pe perioada de viata a unui semnal, trebuie sa avem o imagine clara asupra a ce se poate intampla cu pretul optiunii. Unii factori sunt mai dificil de contabilizat, altii sunt mai usor de vazut.

Studiu de caz: avem un semnal de crestere a volatilitatii activului suport.

Am putea cumpara un straddle

O strategie long straddle consta in cumpararea simultana a unul Call si a unui Put pe acelasi activ suport, cu acelasi pret de exercitiu si expirare.

Ca sa avem un efect neutru aldeltei , vom alege un pret de exercitiu ATM, unde delta sunt similare in valoare absoluta;
Ca sa-i dam mai mult timp la dispozitie strategiei, vom alege optiuni cu scadente mai indepartate, care au theta minima ; aceasta ne va expune insa la vega .
Ar fi extrem de indicata o analiza a volatilitatii implicite ; strategia e o alegere buna daca volatilitatea implicita pentru optiunile respective e relativ scazuta, deoarece profiturile sunt mai probabile, in cazul in care aceasta creste; nu ar fi indicat de urmat aceasta strategie in caz de volatilitate implicita ridicata ; deoarece ar exista pericolul ca aceasta sa scada, tragand dupa ea in jos preturile optiunilor cumparate, cu putere, deoarece pentru scadentele mai indepartate vega poate fi mai puternica decat delta.

Cel mai interesant caz ar fi daca semnalul nostru se produce de exemplu pe H4 ; daca vom avea miscari puternice ale activului suport pe barele urmatoare, pe o distanta maxima de 2-3 zile, probabil nu ar trebui sa ne temem de volatilitatea implicita. Si daca volatilitatea implicita se misca prea incet si deprecierea nu are nici ea prea mare efect, preturile vor ramane izolate de aceste efecte, ramanand numai delta. Dar, tineti minte, nu aveam o asteptare directionala , caci am ales intentionat optiuni cu delta similare in valoare absoluta. Iti amintesti graficele cu delta vs activul suport ? (e maim usor de inteles decat gamma). Fa click aici pentru un link la articolul anterior, intr-o fereastra noua, si priveste graficele.
Deci, daca activul suport creste repede, delta de Call va creste in marime, facand-o mai valoroasa, in vreme ce delta de Put va scadea in valoare absoluta, izoland din ce in ce mai mult pretul de Put. Aceasta va produce o accelerare a profitului pe latura de Call, in acelasi timp cu o decelerare a pierderilor pe latura de Put. Daca volatilitatea implicita nu strica jocul profiturile noastre vor incepe sa se formeze din diferenta de acceleratie dintre Call si Put, care trebuie sa finanteze spread-urile si deprecierea. Ai prins smecheria ? (N.B. Exista si strategii numite Spread. Cand scriu despre ele, scriu “Spread”, iar cand scriu despre diferenta dintre bid-ask, scriu “spread”).

Studiu de caz: avem un semnal de volatilitate a activului suport in scadere
Observatie: volatilitatea in scadere nu e neaprat in scadere; poate fi o miscare contra-trend pe chart, si indicatorul nostru BBoverStdDev o va arata ca volatilitate in scadere, pentru ca se citeste ca “intoarcerea preturilor spre media ultimelor valori”. Daca preturile se intorc de-a binelea, indicatorul va continua sa arate volatilitatea in scadere, dar daca preturile continua trendul, indicatorul se va intoarce spre valori mai ridicate.
Un semnal de volatilitate in scadere ar trebui sa fie intersectia deviatiei standard cu banda Bollinger inferioara. Fa click aici pentru articol intr-o fereastra diferita de browser.

Presupunand ca semnalul este corect,
Am putea vinde un straddle.

O strategie short straddle consta in vanzarea unui Call si a unui Put pe acelasi activ suport, avand acelasi pret de exercitiu si aceeasi scadenta.
Consideratiile cu privire la delta trebuie sa fie la fel, dar in ce priveste theta, de aceasta data ne intereseaza deprecierea. Vom alege prima luna de scadenta. Aceasta va face ca efectul vega sa fie cel mai slab in comparatie cu delta, scotand vega din peisaj. Daca semnalul este corect, ce urmeaza e o piata ranging cu o volatilitate din ce in ce mai mica, timp in care ne vom folosi de un hedge intre Call si Put, pe masura ce delta-urile – mai intai ca nu vor avea efect in sine, pentru ca nu se mai misca prea mult activul suport, mai apoi ca, datorita miscarii sus/jos a pietei, isi vor transfera profiturile/pierderile de la una la alta – nu va avea efect pe ansamblu, fiind , cum am zis hedged. Pe masura ce timpul trece pana la inchiderea semnalului, deprecierea isi face efectul , finantand spreadurile si pierderi minore datorita deviatiilor neacoperite ale deltelor, generand profit.

O mica paranteza despre hedging. Ati vazut ca in aceasta strategie am pus accentul pe accelerarea profiturilor versus decelerarea pierderilor. Cand faci “hedging” asa cum e inteles in sens larg de comunitatile forex, fiind long si short in acelasi timp, nu e in realitate un hedge. E o pauza. Pui pauza rezultatelor pana cand scoti acest hedge, inchizand sau adaugand tranzactii care scot pozitia rezultanta din starea flat. Pe cand in hedgingul real, care se apropie de arbitraj, ne asiguram ca vorm avea profituri accelerate versus pierderi decelerate (ca in primul caz), sau tinerea pe loc a pierderilor (in al doilea caz) desigur, in asemenea conditii in care tranzactiile sa aiba timp suficient sa produca profit pana cand parametrii exteriori sa le influenteze efectele , si anume volatilitatea implicita si deprecierea.

Acestea sunt doar doua exemple. Ne vom intoarce la aceste exemple imediat ce vor fi disponibile si optiunile si Strategy Tester. Adu-ti aminte ca totusi traderii de optiuni nu au instrumente adecvate la indemana. Pentru aceste ratiuni, au inventat strategii care pun accentul pe reducerea primelor platite concomitent cu punerea de limite profitului maxim. De ce? Pentru ca nu va exista nicio actiune nelimitata a pietei pentru profituri nelimitate, deci nu are sens sa platesti primele integral.

Optiunile sunt ele insele instrumente hedged. Mai ales cumparatorul are acest sentiment, ca el foloseste un instrument hedged : potential nelimitat de profit, potential limitat de pierdere. Totusi, multe strategii de optiuni vor limita potentialul pozitiv si reduce costurile potentialului negativ. Aceste strategii fac parte din clase ca Spreads (Bull Call Spread, Bear Call Spread, Bull Put Spread, Bear Put Spread) si Collars (Collar, Costless Collar, Fence). Strategiile care se bazeaza pe depreciere sunt Calendar Spreads si Iron Condors.

Poti citi despre aceste strategii pe mai multe site-uri despre optiuni, cum ar fi:
TheOptionsGuide.com , OptionsEducation.org , Optionetics.com , OptionTradingTips.com, OptionTradingPedia.com etc.

Totusi, ideea nu e sa stii strategiile. Ele exista de ceva vreme si pot fi gasite pe Internet. Strategiile trebuie jucate functie de ce poti analiza mai bine: Straddles sau Condors, daca e volatilitatea activului suport, strategii de baza sau Spreads, daca e directia activului suport, sau scadente indelungate, daca e volatilitatea implicita.

Desigur, ramane si posibilitatea arbitrajului cu optiuni. Un arbitraj in piata activului suport ar insemna sa cumperi si sa vinzi simultan activul suport la preturi diferite. Atat cumpararea cat si vanzarea activului suport poate fi emulata cu optiuni, prin folosirea pozitiilor sintetice. De exemplu, un Synthetic Long e compus din vanzarea unui Call si cumpararea unui Put cu acelasi pret de exercitiu si scadenta.. Inversa,Synthetic Shorte compusa din cumpararea unui Call si vanzarea unui Put cu acelasi pret de exercitiu si aceesi scadenta. Poti obtine echivalentul unui arbitraj printr-oConversion, care este Cumparare de activ suport si Synthetic Short sau prin o Reversion , facuta cu vanzare de activ suport si Synthetic Long. Un alt arbitraj este Box , care este facuta din ambele sintetice in acelasi timp. Dar adu-ti aminte ca lucrezi cu optiuni. Si cand arbitrajezi in acest fel, e vorba de scadenta, dar ce se intampla pana la scadenta, o intindere/restrangere a profitului, e dependenta de piata si coeficienti. Asa cum spune autorul Sheldon Natenberg in cartea sa “Option Volatility & Pricing: Advanced Trading Strategies and Techniques” , nu exista strategii fara risc : sunt strategii cu risc mai mare si cu risc mai mic. Va recomand sa cititi aceasta carte extraordinara cand veti avea optiunile la dispozitie, pentru ca e multa informatie acolo, accentuand aceasta tema, a laturii de proiectarea strategiilor cu optiuni, fata de prezentarea seaca a acestora.

Totusi, ma indoiesc ca arbitrajul cu optiuni ar fi posibil imediat pe MT5. Tradingul cu optiuni trebuie privit in acelasi context cu tradingul multiasset. Si daca poti arbitraja intre fx si fx futures, atunci sigur una ditre ele poate fi inlocuita cu o sintetica, care poate crea alte oportunitati, datorita latentei mai mari si lichiditatii mai scazute a pietelor de optiuni.

Acum, datorita capacitatilor extinse ale lui MT5, tradingul de optiuni poate capata intelesuri noi, cum ar fi pair trading cu optiuni sau gap trading cu optiuni. Posibilitati fara limita, dar ele depind de capacitatile Strategy Tester si de spreadurile optiunilor, care au o influenta, mai mare sau mai mica, depinzand de strategiile alese. Speram sa putem inregistra in curand date de optiuni pana cand MT5 va fi completat cu Strategy Tester si optiuni, astfel incat acest strategii sa poata fi analizate mai in detaliu si fara ajutorul MT5.

Evolutia in timp a modelelor de evaluare a optiunilor

Ca orice alte active tranzactionate pe o piata, optiunile trec printr-un proces de evaluarea. Traderii altor active se hotarasc folosind analiza tehnica, analizeaza evoluta trecuta a preturilor pentru previziona evolutia pentru viitor, dar cand piatele optiunilor au fost create, traderii n-aveau nicio idee despre cum se formeaza pretul pentru acestea. Acela a fost momentul lansarii primului model de evaluare a optiunilor, modelul Black-Scholes, folosit pe scara larga chiar si astazi, in ciuda limitelor sale. Odata ce traderii au avut un model, chiar si departe de perfectiune, optiunile au putut fi evaluate si au putut avea o piata. Dupa aparitia fiecarei optiuni noi, rolul modelului este acela de a spune cand optiunile sunt supracumparate sau supravandute. Totusi, cei mai importanti factori in tradingul cu optiuni sunt coeficientii optiunilor (greeks) -pentru ca sunt notati cu litere grecesti- , sensibilitati ale pretului optiunii fata de diferiti parametri, care dau posibilitatea construirii unor strategii de trading complet diferite de cele date de situatiile de supracumparare/supravanzare sau decat cele simple bazate pe estimarile activului suport. Dar din nou, aceste sensibilitati sunt rezultante ale modelului de evaluare si ele. Sa trecem in revista modelele de evaluare…

Modelul Black-Scholes
Denumit si “bunicul” modelelor de evaluare a optiunilor, a fost primul si este si cel mai folosit. A fost facut de Fischer Black si Myron Scholes in 1973 si le-a adus Premiul Nobel pentru Economie in 1997. Limitele lui sunt:
a. poate fi folosit doar pentru optiuni europene (cele care nu admit exercitarea pe perioada de viata);
b. volatilitatea implicita (volatilitatea pusa in model care da o valoare a optiunii egala cu pretul) e considerata constanta;
c. nu exista plati de dividende pe durata de viata a optiunii.

Modelul binomial
Este bazat pe aceleasi presupuneri ca modelul Black-Scholes, dar ajustat ca sa permita evaluarea optiunilor americane ; de asemenea, are o mai buna integritate in timp. Sparge intervalul pana la expirare intr-o serie de pasi , construind un arbore de preturi ale activului suport. La fiecare pret, activul suport este considerat a merge in sus sau in jos. Totusi, nu pune pret pe faptul ca pietele in cea mai mare parte a timpului nu se misca. Aceasta este limita peste care trece urmatorul model, modelul trinomial, care tine cont de faptul ca pietele pot sta pe loc. Acest model ia in consideratie si zambetul volatilitatii (volatility smile), care nu este prezent in modelele precedente. Pentru ca modelul trinomial a mers foarte bine, cineva a venit cu ideea de a folosi mai multe noduri, si astfel a aparut modelul retelei adaptive.

Modelul VSK este nou, diferit de celelalte modele. Inseamna Volatilitate, Balans si Kurtosis (Volatilitaty, Skewness and Kurtosis). Modelele precedente au considerat comportamentul actiunilor ca inscriindu-se pe o distributie normala. Dar distributia poate sa fie diferita , si modelul trebuie sa fie ajustat pentru balans (skewness) care este o balansare a mediei (media nu este in mijlocul campului de evenimente), si kurtosis , care este ingrosarea marginilor curbei distributiei. Modelul este Black-Scholes ajustat pentru volatilitate, balans si kurtosis.

Modelul diferenta finita este capabil sa calculeze suprafata volatilitatii determinata de balans si kurtosis.

Un model de optiuni calculeaza valoarea optiunii, precum si coeficientii, greeks.

In acest articol folosesc si comentez imagini de la OptionTradingTips.com (site-uri de statistica sunt sursa pentru imaginile distributiilor). O buna sursa de educatie sunt si cursurile Options University de Ron Ianieri.

Delta

Delta este prima derivata a valorii optiunii, indicand cat din valoarea optiunii trebuie sa se modifice la o modificare a pretului underlying. De aceea delta este numit modificare procentuala. Delta este si sansa procentuala , valoare indicand care este sansa optiunii sa expire in bani. Delta este in acelasi timp ratie de acoperire (hedge ratio) , indicand cat activ suport trebuie cumparat/vandut ca sa egalizeze miscarea in pretul optiunii. Delta-urile sunt aditive. Delta unui portfoliu de optiuni este facuta din mai multe optiuni pe acelasi activ suport, el fiind suma delta-urilor optiunilor individuale inmultite cu marimea pozitiilor. Acest gen de delta este numita delta de pozitie. Daca includem si activul suport in portfoliu, putem spune ca acesta are un delta egal cu 1.

Delta optiunii

Priveste atent aceste imagini. Imaginile doi si trei par a se contrazice cu prima, dar in prima axa orizontala este statutul de “bani” al optiunii, pe cand in doi si trei axa orizontala este pretul activului suport. Delta este cuprinsa intre 0 si 1 pentru optiunile Call, si intre 0 si -1 pentru optiunile Put. De mentionat ca exista si notatia procentuala pentru optiuni, iar delta-urile pot fi intre 100 si -100. Cu cat optiunile sunt mai in afara banilor, cu atat delta este mai aproape de zero, pentru ca optiunile acelea sunt cele mai insensibile la miscarile activului suport ; cu cat optiunile sunt mai in bani, cu atat mai indepartate sunt valorile pe care le ia, pentru ca aceste optiuni aproape copiaza miscarea activului suport. De asemenea, suma dintre delta unui Call si valoarea absoluta a deltei put-ului corespondent trebuie sa dea 1 (sau 100, exprimare procentuala).

Delta de Call si scadente

Delta de Put si scadente

Pe masura ce ne uitam la scadente mai indepartate, gasim delta in descrestere pentru Call-uri ITM, si delta in crestere pentru Call-uri OTM. Pentru optiunile Put, situatia este inversata : gasim delta in crestere pentru Put-urile ITM, si delta in scadere pentru Put-urile OTM (sau putem sa consideram aceeasi situatie, dar aplicata valorilor absolute delta). Delta are tendinta de a ramane constanta pentru optiunile ATM. Pentru scadente mai indepartate, intervalul delta (delta maxim si minim per toate preturile de exercitiu) se reduce. Pe masura ce zilele trec , delta Call-urilor ITM va fi in crestere (pe masura ce sansa de a ramane ITM creste) si delta call-urilor OTM va fi descrescatoare (pe masura ce sansa lor de a deveni ITM scade). Acelasi proces se aplica valorilor absolute pentru delta optiunilor Put. Acest efect este cunoscut ca trompetizare (trumpification) , care este un efect delta cauzat de timp si volatilitate, care creste delta-urile optiunilor OTM si scade delta-urile optiunilor ITM, impingandu-le catre 0.5 (absolut)

Gamma

Gamma e a doua derivata a valorii optiunii, aratand cat de mult se misca delta la o miscare a pretului activului suport (delta deltei) .

Graficul de mai sus arata gamma in relatie cu pretul activului-suport pentru 3 preturi de exercitiu diferite. Se poate vedea ca gamma creste pe masura ce optiunea se misca de la a fi ITM , atingang varful cand optiunea este ATM. Apoi pe masura ce optiunea se misca spre OTM, gamma scade. Gamma este de doua tipuri : lunga si scurta. Gamma lunga(numar pozitiv) se obtine cumparand o optiune, iar gamma scurta (numar negativ) se obtine vanzand o optiune. Gamma este la fel pentru Call si Put. Gamma este cea mai mare in luna din fata, la preturile de exercitiu ATM.

Gamma este aditiva, la fel ca si delta, iar suma tuturor gamma inmultite cu marimea pozitiei pentru optiunile unui anumit activ suport consitutie gamma pozitiei. Pastrarea activului suport in portofoliu nu are niciun efect asupra gammei de pozitie, caci are gamma egala cu zero, delta fiind constanta.

Gamma lunga: daca pretul activului suport creste, delta creste ; daca pretul activului suport scade, delta scade;
Gamma scurta: daca pretul activului suport creste, delta scade ; daca pretul activului suport scade, delta creste.

Gamma Trading

Permite sa “intorci” activul suport inainte si inapoi, fiind acoperit. Intr-o strategie Long Gamma Trading, alegi un underlying, il cumperi, si cumperi si Put-uri de acoperire. Din punctul de vedere al scadentei, toate miscarile in activul suport sunt anulate de Put-ul protectiv. Sa zicem ca ai cumparat activul suport la pretul S si Put-ul tau lung are gamma putere de a crea delta. Daca activul suport se misca la S+1 , Put-ul lung a creat deja gamma delta-uri. Aceste noi delta trebuie sa fie acoperite vanzand activ suport pentru acoperire. Activul suport se misca din nou la S, si acum ai -gamma delta de acoperit, care vor fi acoperite cumparand activ suport. Aceste tranzactii vor crea profit, dar trebuie luptat permanent cu declinul optiunii – pentru ca ai dat bani pe prima Put-ului, care decade constant ca un efect al timpului.
Strategia inversa, care pariaza ca declinul e mai mare decat miscarile activului suport, este Short Gamma Trading. Vom cumpara din nou underlying, dar in loc sa cumparam Puts, vom vinde Calls. Daca activul suport se misca la S+1 , Call-ul vandut a creat deja -gamma delta, care trebuie sa fie acoperit prin cumparare de activ suport. Activul suport se misca din nou la S, si acum ai gamma delta de acoperit , care se va face vanzand activ suport. Strategia va crea pierderi pe masura ce activul suport se misca incoace si-ncolo, dar scopul e sa colecteze prima din Call-urile vandute. Aceasta strategie e aplicabila cand avem momentum pe activul suport, adica atunci cand volatilitatea activului suport creste. Daca va aduceti aminte in articolul precedent din editia de Noiembrie, Analiza volatilitatii : de la previziunea volatilitatii la previziunea pretului am spus ca directia pretului e mai greu de previzionat decat volatilitatea. E convingerea mea ca analiza volatilitatii este pentru a fi folosita mai ales in tradingul cu optiuni decat in tradingul simplu al activului suport. Ne vom intoarce la aceste strategii imediat ce atat Strategy Tester cat si optiunile vor fi disponibile.

Vega – sensibilitatea la volatilitate

Si daca tot vorbim de influenta volatilitatii asupra pretului optiunii, vorbim de volatilitatea implicita , in loc de volatilitatea istorica (volatilitatea activului suport). Aceasta volatilitate implicita este acea volatilitate care pusa in modelul optiunii da pretul curent ca si valoare a optiunii. Din acest moment , “volatilitate” se va citi ca “volatilitate implicita”. Vega nu este o litera greaca, asa ca litera greaca folosita pentru vega este de fapt Nu (capital N, literal v). “Zambetul volatilitatii” se refera la diferite preturi de exercitiu in aceeasi luna. Este numit zambet deoarece optiunile ATM au cea mai mica volatilitate implicita, pe cand OTM si ITM au volatilitati mai mari. Ceea ce urmeaza este o tabela a unei suprafete de volatilitate. Seriile de preturi de exercitiu pe fiecare luna formeaza “zambetul volatilitatii” , iar pe luni, formeaza “panta volatilitatii”. Unele pachete software pot face si grafice ale suprafetei volatilitatii (ca aici de exemplu).

Zambetul si panta sunt feluri de a analiza daca volatilitatea este corecta. Spread-ul vertical este o strategie care se foloseste de un zambet evaluat gresit. Iar un spread temporal isi extrage profitul dintr-o evaluare gresita a pantei. A stabili daca volatilitatea e prea mare sau prea mica vizeaza in primul rand evolutia instorica a volatilitatilor implicite, si speram ca MetaQuotes va introduce in CopyRates() un tablou pentru accesul istoric la volatilitatea implicita. Volatilitatea influenteaza preturile optiunilor direct. Cand volatilitatea creste, preturile tuturor optiunilor cresc, iar cand volatilitatea scade, preturile tuturor optiunilor scad. Volatility are un efect invers asupra gammei. Cand volatilitatea creste, gamma scad, si viceversa.

Vega arata cat de mult pretul optiunii se va misca la o modificare cu un punct procentual in volatilitate.

Si vega sunt aditive, dar este necesar ca preturile optiunilor sa fie ajustate la aceeasi volatilitate inainte ca analiza sa fie facuta. Aceasta se poate face alegand volatilitatea unei optiuni si ajustand celelalte optiuni la aceasta volatilitate, folosind coeficientii vega ale acestora.

Comportamentul vega intre strike-uri seamana cu gamma. Totusi, comportamentul vega este invers comparativ cu gamma. Pe masura ce scadentele merg mai departe, gamma scade, iar vega creste.
Avand un portofoliu de optiuni pe acelasi activ suport, impactul vega trebuie sa fie determinat dupa ce toate sunt aduse la aceeasi volatilitate (ca un numitor comun), prin adaugand, la fiecare dintre ele , n ticksi de volatilitate inmultiti cu fiecare vega care sa dea volatilitatea medie.

Vega este important, pentru ca pentru scadentele mai indepartate, poate fi mai puternic decat delta.

Theta – sensibilitatea fata de timp

Theta masoara declinul unei optiuni in timp. Declinul se aplica numai valorii extrinseci.
Valoarea unei optiuni se compune din valoarea intrinseca si valoarea extrinseca. Valoarea intrinseca
nu este subiect al declinului, pentru ca masoara componenta solida a optiunii la un moment din timp : diferenta dintre pretul activului suport si pretul de exercitiu pentru optiunile Call, sau invers, pentru optiunile Put. Valoarea extrinseca cuantifica sansa data de timpul pana la expirare : este diferenta dintre pretul optiunii si valoarea intrinseca. Sansa este data de timp, si de aceea valoarea extrinseca se mai numeste si valoare timp.

Trecerea timpului nu are efect numai asupra valorii optiunii, ci si asupra deltei. Pentru ca delta inseamna “sansa procentuala”, va scade delta optiunilor OTM, si va creste delta optiunilor ITM. Delta optiunilor ATM va ramane neafectata. Datorita influentei timpului asupra deltei, are efect si asupra gammei, depinzand unde era delta.

Theta , viewed across strikes and expiries, has quite the same pattern as gamma. Theta is always highest front month, ATM. However, front month very far ITM and OTM strikes might have smaller theta values than for the rest, because they lose their sensibility.

Rho – sensibilitatea fata de rata dobanzii

Rho is the schimbarea in valoarea optiunii care rezulta din miscari in ratele de dobanda.
Valoarea este reprezentata ca o schimbare in pretul teoretic al optiunii pentru un punct procentaul miscare in rata de dobanda care afecteaza activul suport. De exemplu, sa zicem ca ai o optiune Call cu o valoare teoretica de 2.50 care arata un Rho de 0.25. Daca rata dobanzii creste de la 5% la 6%, atunci pretul optiunii Call va creste de la 2.50 la 2.75.

Priveste graficele de mai sus, care deseneaza Rho a unei Call si a unei Put la 3 puncte din timp, pe o variatate de preturi de exercitiu, cu un pret al activului suport de 100.

Exista de asemenea sensibilitati de nivel secundar. Acestea cuantifica impactul volatilitatii si timpului asupra delta, gamma si theta.. Acestea ajuta traderii care tranzactioneaza optiuni intr-o maniera ne-automata, deoarece pot vedea impactul timpului si volatilitatii asupra primelor sensibilitati. Pe de alta parte, un EA de optiuni automate poate fi programat sa citeasca situatia portofoliului si primele sensibilitati pentru a restructura portofoliul in acord cu acestea.

O aplicatie a modelului Black-Scholes pentru optiuni europene incluzand determinarea sensibilitatilor poate fi gasita in articolul Metode virtuale in MQL5 – aplicatie asupra optiunilor .

Nu sunt un specialist in optiuni, si n-am fost niciodata. Totusi, acest articol este parte a unei serii pe care intentionez s-o scriu despre optiuni. Marea majoritate a celor ce folosc MetaTrader n-au avut tangenta cu optiunile. Niciodata disponibile pe MT4, sau neautomate pe alte platforme, sau fara posibilitati de hedging cu activul suport, am fost tinuti cam departe de taramul optiunilor. Si ce bune sunt optiunile – instrumente de trading asimetric, care aduc exact acea aroma necesara tradingului, dincolo de tradingul simplu, directional!

Definitia unei optiuni:

O optiune este un contract care da cumparatorului dreptul sa cumpere sau sa vanda un titlu de valoare (activul suport) la un pret specificat (pretul de exercitiu), platind vanzatorului optiunii o prima.

Sau, mai simplu, cumparatorul cumpara optiunea de a cumpara/vinde ceva sau nimic, iar vanzatorul isi vinde optiunea, supunandu-se cererii cumparatorului. Optiunile sunt de mai multe tipuri, dar in ce priveste exercitarea, sunt doua clase de baza : optiuni americane, care dau posbilitatea cumparatorului sa-si exercite optiunea pe toata perioada pana la expirare, si optiuni europene, care pot fi exercitate doar la expirarea contractului.

Nu ne vom scufunda in detaliile mecanismului de exercitare. Sub MetaTrader nu va fi nicio exercitare, si aproape sigur ca nu vor fi optiuni americane. Dar vor fi oferite optiuni europene, care vor fi tranzactionate de traderi la valoarea lor de piata (prima curenta a optiunilor). Valoarea la expirare va fi data de mecanismul optiunii, in vreme ce valoarea de piata este dictata de modelul de evaluare care este baza pentru cotatiile optiunilor postate de participantii la piata. Cele doua valori vor fi egale la expirare.

Dupa mecanism , optiunile se impart in optiuni call (care dau dreptul de cumparare) si optiuni put (care dau dreptul de vanzare) . Acestea sunt numite optiuni vanilla (“de vanilie”-cu sensul de clasic, obisnuit, standard) , pentru ca au fost primele tipuri de optiuni create. Astazi exista o gramada de optiuni exotice , care nu sunt altceva decat pariuri cu valoare de piata. Seria noastra de articole se va axa pe optiunile vanilla.

Pentru a face cunostinta cu modul de functionare a obtinunilor, trebuie sa-ti devina familiare diagramele de rezultat. Acestea arata profitul la expirare. Intrucat exista doua tipuri de optiuni de baza, care pot fi cumparate sau vandute, exista patru diagrame de rezultat de baza, cunoscute ca cele patru strategii de baza cu optiuni.

Din acest punct voi folosi scheme de pe  OptionTradingTips.com si  TheOptionsGuide.com . Acestea sunt printre cele mai bune site-uri despre optiuni care pot fi gasite pe Internet. Ma voi intoarce frecvent la articolele lor care contin informatii cheie despre tradingul cu optiuni.

Aceasta este o diagrama long call , un call din prespectiva cumparatorului. Cumparatorul a achizitionat cu call cu un pret de exercitiu (strike) de $40, platind 200$. (De fapt a cumparat 100 de call, cu o prima individuala de 2$). Dupa cum se vede, el ramane cu o pierdere de 200$ pentru orice expirare a activului suport sub $40. Pentru asta a si platit prima. De la $40 in sus, incepe sa vina profitul. Primeste actiunile livrate la $40, in timp ce valoarea lor de piata este mai mare. Chiar si asa, nu e suficient sa ajunga la pragul de rentabilitate (breakeven). Acesta este, dupa cum arata si graficul, intre 40 si 50.

(- Strike) x Call Options = Premium

(Breakeven – 40) x 100 = 200

De unde rezulta un breakeven de 42$, unde castigul de 2$ pe underlying pentru 100 de calls recupereaza cei 200$ platiti.

Din prespectiva vanzatorului, diagrama este in oglinda in jurul abscisei (pretul actiunii). Pentru orice pret de actiune mai mic decat 40$, poate sa-si pastreze cei 200$ primiti de la cumparator. Pentru preturi mai mari, cumparatorul isi va exercita optiunea si vanzatorul trebuie sa cedeze cumparatorului o actiune mai scumpa (pentru ca are pretul de piata mai mare) , la pretul de exercitiu, mai mic (40$). Asta cauzeaza pierderi. Pragul de rentabilitate este acelasi, intrucat diagrama este rasucita in oglinda.

Aceasta este o diagrama long put , un put din prespectiva cumparatorului. Cumparatorul achizitioneaza un put cu un strike de $40, platind $200. Exemplul e facut special sa semene cu cel de la call. In realitate, asta n-o sa se intample. Dupa cum se vede, el ramane cu 200$ ca pierdere pentru activul suport expirand peste 40$, pentru ca nu exista nici o ratiune in a vinde o actiune care valoreaza deja mai mult. Pentru asta a si platit prima. De la 40$ in jos, incepe sa vina profitul. Livreaza actiunile la $40, cand piata este la o valoare mai mica. Totusi, este insuficient sa ajunga la pragul de rentabilitate. Acesta este, cum arata si graficul , intre 30 si 40.

(Strike – Breakeven) x Put Options = Premium

(40 – Breakeven) x 100 = 200

De unde rezulta un breakeven la 38, unde pierderea de 2$ a pretului activului suport, pentru 100 de put  recupereaza cei 200$ platiti.

Din perspectiva vanzatorului, diagrama este rasucita in oglinda in jurul axei pretului actiunii. Pentru o actiune mai scumpa ca 40$ la expirare, el isi poate pastra cei 200$ primiti de la cumparator. Pentru preturi mai mici, cumparatorul isi exercita optiunea de vanzare, iar vanzatorul va cumpara o actiune cu o valoare mai mica (pretul pietei) de la cumparator, care i-o va ceda pentru pretul de exercitiu, mai mare. Asta cauzeaza pierderi. Pragul de rentabilitate este acelasi, pentru ca diagrama este rasucita in oglinda.

Nu uita ca pragurile de rentabilitate reale nu sunt in acceasi pozitie. Comisioanele si spreadurile il vor impinge – nu numai per tip de optiune, ci si per operatiune – cumparatorul nu va avea acelasi prag de rentabilitate ca vanzatorul, la fel ca in tradingul obisnuit.

In functie de unde se afla pretul activului suport in raport de strike, optiunile se clasifica astfel:

- in afara banilor (out of the money) (strike > activul suport, pentru Call, strike < activul suport, pentru Put)

- la bani (at the money) (strike ~ activul suport)

- in bani (in the money) (strike < activul suport, pentru Call, strike > activul suport, pentru Put)

In articolele urmatoare, abrevierile OTM, ATM, ITM vor fi folosite pentru a desemna starea de “bani” a optiunilor.

Pietele de optiuni sunt piete de risc. Cumparatorii sunt riscofobi, vanzatorii sunt riscofili.

De la pragul de rentabilitate, vanzatorul este expus la pierderi nelimitate, in timp ce cumparatorul va primi profituri nelimitate.

Cumparatorul sacrifica fonduri pe loc sperand pentru profituri intarziate; vanzatorul primeste fonduri pe loc fiind expus la pierderi intarziate. Totusi, cumparatorul nu va simti o reducere dramatica a capitalului propriu, nici vanzatorul nu va simti o intrare de bani ; caci, ambii participanti, mai ales vanzatorul, vor simti o crestere a marjei consumate. Costurile sunt comisioane si spread pentru ambii participanti.

Observa ca aceste strategii sunt totusi de baza. Realitatile pietei optiunilor sunt mult mai complexe. Evaluarea optiunilor precum si literele grecesti (greeks – derivate ale pretului in functie de anumiti parametri) sunt cele care conteaza. Totusi, nu poate fi trecut cu vederea faptul ca, odata cu sosirea MetaTrader5, chiar si strategiile de baza devin interesante. La urma urmei, acum indicatorii pot fi folositi la lansarea tranzactiilor de optiuni in locul tranzactiilor pe activele suport.