Introducere in optiuni. Partea I : Cum functioneaza optiunile
[English version] [MQLmagazine.com in english] [Editia romaneasca]
Nu sunt un specialist in optiuni, si n-am fost niciodata. Totusi, acest articol este parte a unei serii pe care intentionez s-o scriu despre optiuni. Marea majoritate a celor ce folosc MetaTrader n-au avut tangenta cu optiunile. Niciodata disponibile pe MT4, sau neautomate pe alte platforme, sau fara posibilitati de hedging cu activul suport, am fost tinuti cam departe de taramul optiunilor. Si ce bune sunt optiunile – instrumente de trading asimetric, care aduc exact acea aroma necesara tradingului, dincolo de tradingul simplu, directional!
Definitia unei optiuni:
O optiune este un contract care da cumparatorului dreptul sa cumpere sau sa vanda un titlu de valoare (activul suport) la un pret specificat (pretul de exercitiu), platind vanzatorului optiunii o prima.
Sau, mai simplu, cumparatorul cumpara optiunea de a cumpara/vinde ceva sau nimic, iar vanzatorul isi vinde optiunea, supunandu-se cererii cumparatorului. Optiunile sunt de mai multe tipuri, dar in ce priveste exercitarea, sunt doua clase de baza : optiuni americane, care dau posbilitatea cumparatorului sa-si exercite optiunea pe toata perioada pana la expirare, si optiuni europene, care pot fi exercitate doar la expirarea contractului.
Nu ne vom scufunda in detaliile mecanismului de exercitare. Sub MetaTrader nu va fi nicio exercitare, si aproape sigur ca nu vor fi optiuni americane. Dar vor fi oferite optiuni europene, care vor fi tranzactionate de traderi la valoarea lor de piata (prima curenta a optiunilor). Valoarea la expirare va fi data de mecanismul optiunii, in vreme ce valoarea de piata este dictata de modelul de evaluare care este baza pentru cotatiile optiunilor postate de participantii la piata. Cele doua valori vor fi egale la expirare.
Dupa mecanism , optiunile se impart in optiuni call (care dau dreptul de cumparare) si optiuni put (care dau dreptul de vanzare) . Acestea sunt numite optiuni vanilla (“de vanilie”-cu sensul de clasic, obisnuit, standard) , pentru ca au fost primele tipuri de optiuni create. Astazi exista o gramada de optiuni exotice , care nu sunt altceva decat pariuri cu valoare de piata. Seria noastra de articole se va axa pe optiunile vanilla.
Pentru a face cunostinta cu modul de functionare a obtinunilor, trebuie sa-ti devina familiare diagramele de rezultat. Acestea arata profitul la expirare. Intrucat exista doua tipuri de optiuni de baza, care pot fi cumparate sau vandute, exista patru diagrame de rezultat de baza, cunoscute ca cele patru strategii de baza cu optiuni.
Din acest punct voi folosi scheme de pe OptionTradingTips.com si TheOptionsGuide.com . Acestea sunt printre cele mai bune site-uri despre optiuni care pot fi gasite pe Internet. Ma voi intoarce frecvent la articolele lor care contin informatii cheie despre tradingul cu optiuni.
Aceasta este o diagrama long call , un call din prespectiva cumparatorului. Cumparatorul a achizitionat cu call cu un pret de exercitiu (strike) de $40, platind 200$. (De fapt a cumparat 100 de call, cu o prima individuala de 2$). Dupa cum se vede, el ramane cu o pierdere de 200$ pentru orice expirare a activului suport sub $40. Pentru asta a si platit prima. De la $40 in sus, incepe sa vina profitul. Primeste actiunile livrate la $40, in timp ce valoarea lor de piata este mai mare. Chiar si asa, nu e suficient sa ajunga la pragul de rentabilitate (breakeven). Acesta este, dupa cum arata si graficul, intre 40 si 50.
(- Strike) x Call Options = Premium
(Breakeven – 40) x 100 = 200
De unde rezulta un breakeven de 42$, unde castigul de 2$ pe underlying pentru 100 de calls recupereaza cei 200$ platiti.
Din prespectiva vanzatorului, diagrama este in oglinda in jurul abscisei (pretul actiunii). Pentru orice pret de actiune mai mic decat 40$, poate sa-si pastreze cei 200$ primiti de la cumparator. Pentru preturi mai mari, cumparatorul isi va exercita optiunea si vanzatorul trebuie sa cedeze cumparatorului o actiune mai scumpa (pentru ca are pretul de piata mai mare) , la pretul de exercitiu, mai mic (40$). Asta cauzeaza pierderi. Pragul de rentabilitate este acelasi, intrucat diagrama este rasucita in oglinda.
Aceasta este o diagrama long put , un put din prespectiva cumparatorului. Cumparatorul achizitioneaza un put cu un strike de $40, platind $200. Exemplul e facut special sa semene cu cel de la call. In realitate, asta n-o sa se intample. Dupa cum se vede, el ramane cu 200$ ca pierdere pentru activul suport expirand peste 40$, pentru ca nu exista nici o ratiune in a vinde o actiune care valoreaza deja mai mult. Pentru asta a si platit prima. De la 40$ in jos, incepe sa vina profitul. Livreaza actiunile la $40, cand piata este la o valoare mai mica. Totusi, este insuficient sa ajunga la pragul de rentabilitate. Acesta este, cum arata si graficul , intre 30 si 40.
(Strike – Breakeven) x Put Options = Premium
(40 – Breakeven) x 100 = 200
De unde rezulta un breakeven la 38, unde pierderea de 2$ a pretului activului suport, pentru 100 de put recupereaza cei 200$ platiti.
Din perspectiva vanzatorului, diagrama este rasucita in oglinda in jurul axei pretului actiunii. Pentru o actiune mai scumpa ca 40$ la expirare, el isi poate pastra cei 200$ primiti de la cumparator. Pentru preturi mai mici, cumparatorul isi exercita optiunea de vanzare, iar vanzatorul va cumpara o actiune cu o valoare mai mica (pretul pietei) de la cumparator, care i-o va ceda pentru pretul de exercitiu, mai mare. Asta cauzeaza pierderi. Pragul de rentabilitate este acelasi, pentru ca diagrama este rasucita in oglinda.
Nu uita ca pragurile de rentabilitate reale nu sunt in acceasi pozitie. Comisioanele si spreadurile il vor impinge – nu numai per tip de optiune, ci si per operatiune – cumparatorul nu va avea acelasi prag de rentabilitate ca vanzatorul, la fel ca in tradingul obisnuit.
In functie de unde se afla pretul activului suport in raport de strike, optiunile se clasifica astfel:
- in afara banilor (out of the money) (strike > activul suport, pentru Call, strike < activul suport, pentru Put)
- la bani (at the money) (strike ~ activul suport)
- in bani (in the money) (strike < activul suport, pentru Call, strike > activul suport, pentru Put)
In articolele urmatoare, abrevierile OTM, ATM, ITM vor fi folosite pentru a desemna starea de “bani” a optiunilor.
Pietele de optiuni sunt piete de risc. Cumparatorii sunt riscofobi, vanzatorii sunt riscofili.
De la pragul de rentabilitate, vanzatorul este expus la pierderi nelimitate, in timp ce cumparatorul va primi profituri nelimitate.
Cumparatorul sacrifica fonduri pe loc sperand pentru profituri intarziate; vanzatorul primeste fonduri pe loc fiind expus la pierderi intarziate. Totusi, cumparatorul nu va simti o reducere dramatica a capitalului propriu, nici vanzatorul nu va simti o intrare de bani ; caci, ambii participanti, mai ales vanzatorul, vor simti o crestere a marjei consumate. Costurile sunt comisioane si spread pentru ambii participanti.
Observa ca aceste strategii sunt totusi de baza. Realitatile pietei optiunilor sunt mult mai complexe. Evaluarea optiunilor precum si literele grecesti (greeks – derivate ale pretului in functie de anumiti parametri) sunt cele care conteaza. Totusi, nu poate fi trecut cu vederea faptul ca, odata cu sosirea MetaTrader5, chiar si strategiile de baza devin interesante. La urma urmei, acum indicatorii pot fi folositi la lansarea tranzactiilor de optiuni in locul tranzactiilor pe activele suport.